Namaste!

Va invit in spatiul sacru al Esentei noastre Divine



Reguli si modele, partea 1



Toti avem acces la rezervorul inepuizabil al energiei universale al vietii.Modul in care facem managementul acestei resurse depinde de fiecare dintre noi. In timp, prin experimentare constientizam ce facem in sprijinul vietii in primul rand cu noi si in noi, si cum diminuam acest flux.
Si in comunitatea spirituala, ca in oricare alta exista niste tabuuri, niste modele care ne-au fost predate, sunt pe larg folosite, uneori le urmam in mod automat.Ne obisnuim cu ele si devin pentru noi programe mentale.
Care dintre aceste modele ma pot sprijini sa manifest aici in planul terestru? Care dintre ele sunt  limitative, imi ingradesc libertatea de experimentare prin folosirea lor?
In viata fiecaruia vine un moment cand pune sub semnul intrebarii unele reguli care i-au fost predate, pe care le foloseste sau pe care le aude in jurul lui.Apare intrebarea:”aceasta conceptie, idée, program mental ma ajuta sa ma deschid catre experiente noi? Eu am puterea sa schimb ceva sau sunt in jocul unui Univers,  sau destin complet necunoscut? Care dintre aceste reguli ma ajuta sa am incredere in mine si care par a limita accesul la puterea Divina care se afla in mine?
La fel de adevarat este ca orice informatie este neutra in esenta, prin decizia mea ii dau o directie de utilizare.Cum fixez eu directia de curgere a energiei sau cat las ca ea sa fie fixata de modele externe?

1.Puterea acordata trecutului/Karma.
Aspecte din vietile trecute sau utilizarea notiunii de karma de multe ori trezeste o reactie de teama, teama de necunoscut

a)”Sunt in aceasta situatie profesionala sau relationala, deoarece este karmica.”
    “Aceasta este o intalnire karmica, este normal sa se desfasoare asa.”
Uneori pot folosi aceste afirmatii ca si o scuza pentru lipsa mea de actiune, sau neasumarea responsabilitatii.In situatia actuala, din momentul prezent, eu nu am puterea sa schimb ceva sau imi este mai dificil sa o fac pentruca se suprapune incarcatura trecutului..Cand cedez responsabilitatea si puterea mea de a schimba ceva in viata mea, in esenta imi cedez tocmai acea putere de Co Creator.

Intrebari:
-pot sa fiu eu sigur ca este realmente o situatie karmica sau este o proiectie mentala a mea care ascunde lipsa de actiune?.
Exista situatii karmice si exista creatii mentale iluzorii. Intr-un camp mental infinit, corpul meu mental poate crea orice situatie, sau viata isi doreste.Care este linia de demarcatie?
Cand am in campul mental constient acea informatie o aduc in manifestare, pana a veni in campul acesta era doar o idée, un fragment de energie mentala din acel infinit de potentiale.Cand este in mentalul terestru ea intra in manifestare.Si se manifesta generand ganduri, generand emotii, dorinte si actiuni.
-cand acesta informatie a intrat in constientul meu, ce a generat, ce ganduri, ce emotii, ce trairi? Cum ma ajuta acea informatie? Ce fac cu ea practic aici in viata prezenta?
-Stiu realmente care este mesajul acelei situatii  karmice? Eu am la dispozitie fragmente dintr-un puzzle imens al vietilor trecute.Privind un fragment inteleg intr-o anumita masura ansamblul.Ce pot face, este in puterea mea, a acestuia care sunt in aceasta viata,este conotatia pe care o dau informatiei primite.Gandurile pe care mi le genereaza carora le atasez si emotii din acelasi spectru vibrational, creaza o manifestare sau o serie de manifestari.Nu informatia primita creaza manifestarea mea ci ceea ce eu emit prin ganduri si emotii  dupa ce am primit-o.
Conotatia de situatie karmica, ma poate determina fie sa actionez acum, in prezent, fie sa incep o serie de intrebari si investigatii despre cand s-a petrecut, cum s-a petrecut atunci, si imi deplasez energia pe un segment temporal diferit de prezent.
In esenta, o situatie karmica, o pot privi ca pe un dar al Universului, ca pe o oportunitate de evolutie si atentia mea ramane concentrata nu pe cum actioneaza acea fiinta ci pe cum actionez eu la nivel de gand, emotie, manifestare terestra la adresa ei.

b)”Sunt in aceasta situatie financiara deoarece am o karma de saracie, sau un legamant de saracie.”
Este mai dificil sa recunosc fata de mine insami ca sunt intr-o situatie financiara, deoarece am amanat decizia de a o schimba, eu am decis sa raman in ea.Mai usor este sa plasez cauza in afara mea cel din aceasta viata.Si atunci caut rezolvarea tot in afara mea, la cineva care ma poate ajuta in domeniul vietilor trecute pentru a transmuta acea cauza.Si este si normal deoarece daca am creat o cauza, acum pasul urmator este sa o si transmut.In unele cazuri dupa ce am efectuat procedura de lucru pe vietile trecute, ma gasesc in aceeiasi situatie financiara.Si apare intrebarea:ce se intampla?De ce nu s-a schimbat nimic?
Am transmutat cauza, dar am continuat acum, aici, in planul terestru spre a obtine efectul dorit?
Karma are 2 capitole:cauza si efect.Daca operez doar pe cauza si nu lucrez si pe efect, acel efect va deveni cauza la randul lui, si depinde de mine ce lant nou  aleg sa creez.
Nu este suficient sa transmut o cauza, trebuie sa si pun altceva in loc la capitolul efect.Cand ma eliberez de ceva din trecut, imi dau voie sa ma manifest liber sau imi maresc gradul de libertate.Dar nu este suficient sa il maresc, acum e timpul sa  actionez in acest nou cadru pe care mi l-am creat.


c)Sunt in aceasta relatie, familie, servici, conjunctura, deoarece exista o plata karmica.Eu am ceva de platit sau participantii au o plata catre mine de facut.

Si in acest caz am plasat responsabilitatea in afara mea, si mai mult chiar de atat in afara acestei axe de timp si de spatiu.Si odata cu ea pleaca si puterea mea de a gasi solutia optima.
Intram si cercetam trecutul pentruca in prezent dorim sa intelegem dintr-o perspectiva mult mai larga un comportament, un tip de interactiune, aspecte neexplicabile:senzatia de déjà vu, de mare apropiere, de puternica repulsie, un tip de interactiune care nu decurge asa cum ne dorim in prezent, sau o repetitivitate.Cautam cauza in alt cadru temporal si spatial, si facem legatura cu aceasta viata prin intrebarea:”De ce ne-am intalnit, ce lectii avem de parcurs impreuna, care este mesajul?”
Sunt situatii in care desi am aflat cauza, deci am aflat lectia din spatele ei, nimic nu se deruleaza conform a ceea ce detinem in campul mental.De ex in cazul unei lectii bazate pe compasiune, desi stim mesajul, ramanem in continuare critici si neiertatori.Cheia se afla nu numai in identificarea cauzelor ci si in actiunea asupra efectelor.
Ce pot face eu insami, cu mine, zilnic? Pot opera asupra emisiilor mele.Indiferent de ceea ce o persoana emite la adresa mea, eu aleg sa raspund cu iubire, iubirea transmuta.
Unde fac aceasta transmutare? In mine, nu in celalalt, nu numai in mine cel din alte vieti, ci in mine cel care exist, respir, traiesc acum.Daca nu pot raspunde din prima etapa cu iubire, macar o pot face cu neutralitate, cu detasare, ma abtin de a ma angrena in lantul criticilor si al judecatilor.
Teoretic, la nivel de principiu cunoastem puterea iubirii si totusi cand cineva sau ceva ne induce o furtuna emotionala, teoria se traduce mai greu in practica.Cred ca practica tine de vointa si perseverenta.Nu poti spune “astazi am emis iubire la adresa lui X”  si sa am asteptari, de maine nu ma va mai deranja, sau va actiona asa cum imi doresc eu.Aceea este o forma de impunere a unui curs al evenimentelor conform asteptarilor mele.Emit in frecventa iubirii, la adresa Divinitatii din el/ea, indiferent de actiunile sale la adresa mea.Emit iubire la adresa persoanei care este, apreciind, facand o lista, trecand in revista calitatile acelei persoane, obisnuindu-ma sa privesc lumina din acea fiinta, pana cand devine reflex,deschizandu-ma sa identific darul lui/ei pentru mine.
Uneori dorinta noastra de a ne explica ceva, de a argumenta,justifica, gasi un motiv bine determinat al unei manifestari ale noastre, ne determina mintea sa teasa o poveste si pentruca aceasta poveste nu poate fi plasata pe aceasta axa de timp sau de spatiu, atunci o proiecteaza intr-un  alt cadru.De obicei la o incursiune in vietile trecute cauza se localizeaza fie la partenerul meu de interactiune-el a emis ceva la adresa mea si a pus in miscare un lant karmic, si uneori folosim aceasta ca si justificare a faptului ca noi amanam sau refuzam sa  schimbam ceea ce emitem la adresa partenerului, sau cauza se afla in mine cel din acea viata care printr-un tip de emisie am pus in miscare un lant karmic al caruie efecte le traiesc astazi.Gasim responsabilul de atunci si uitam ca responsabilul de acum suntem noi.Doar pentruca eu cunosc o cauza, situatia nu se va schimba de la sine, ea se va schimba numai cand operez o transformare in mine.
Exista sau nu exista situatii karmice? Posibil sa cream ceea ce noi numim alte vieti, acum in acest moment acordandu-ne la un subconstient colectiv si extragand de acolo informatiile necesare povestii pe care o tesem?
Cred ca este mai putin important.Daca privim o experienta, interactiune, simplu din perspectiva:”aceasta este in viata mea ca eu sa evoluez.Voi gasi calea optima sa evoluez prin aceasta interactiune, comportament, etc”, aceasta ma elibereaza de un tipar prestabilit, de un model, ma deschid catre o multitudine de optiuni de evolutie.

Concluzia la care am ajuns este ca trecutul, aceasta viata, alte vieti, imi modeleaza prezentul in masura in care eu imi doresc si ii permit aceasta.Si tot trecutul atunci cand il primesc in viata mea trebuie sa fiu constienta ca va genera o manifestare in prezent.Si il primesc tocmai in acest scop- de a genera o manifestare.Managementul acelei manifestari, este responsabilitatea mea prin ceea ce emit la adresa informatiei primite, in aceasta viata.

d)”Suntem eliberati de karma, putem sa actionam liberi.”
 “ Nu mai suntem in legea Karmei.”
Cand ma gandesc ca m-am eliberat de ceva, asociez si conotatia ca acel ceva era o povara, o greutate pentru mine.Poate la un anumit nivel mi-am creat iluzia de povara ca sa pot trai experienta libertatii.Cred ca nimeni din exteriorul meu nu ma poate elibera de ceva ce este in mine decat in momentul in care eu ma deschid, permit, imi doresc aceasta si mai ales actionez in acest scop.
Daca ma privesc pe mine sau in jurul meu as zice ca Legea Karmei este inca in actiune, exista cauze exista  si efecte si este normal sa fie asa. Ce poate fi diferit este ca eu nu mai percep Legea Karmei ca fiind ceva implacabil, un mecanism asupra caruia nu am nici o putere, imi asum sa fiu eu cel care operez, modelez, cauza si efectul.Nu ma mai percep ca pe un pion al Universului ci ca  pe un partener.Dar aceasta este un nivel individual, nu este o situatie colectiva revarsata asupra umanitatii, exista un potential colectiv, si beneficiez de el doar prin actiunile mele.
“Nu ma mai situez in Legea Karmei”, poate fi echivalent cu “sunt responsabil de ceea ce creez si manifest in viata mea.”




2.Puterea acordata spatiului.
“Saptamana aceasta astrele imi sunt nefavorabile.”
 “In aceasta perioada exista o conjunctura planetara care ma predispune la......”

Tot ceea ce fac conjuncturile externe este sa imi dea un cadru general de manifestare, imi arata niste potentiale.Eu pot alege din aceste potentiale ce imi doresc sa manifest.Pot sa aleg sa ma situez exact in acel cadru sau nu.
De ce in anumite situatii  manifest exact, punct cu punct potentialele date de un cadru astrologic?De ce daca se spune ca exista o predispozitie la nervozitate, sau creativitate sau mediumnitate, sau extindere de constiinta, o manifest imediat dupa ce am primit informatia?
In planul astral exista 2 factori care sustin substantial manifestarea in planul terestru:iubirea si frica.Daca imi este frica de ceva, pot crea exact manifestarea acelei frici.La fel si daca iubesc, imi doresc ceva.Intensitatea emotiei are efect asupra vitezei de manifestare.Daca imi este teama de un anumit efect generat in mine de alinierea planetelor, efect emotional, mental, etc, si generez o frica intensa, imi voi crea aici manifestarea fricii mele.
Cu cat sunt mai sigura ca o conjunctura planetara ma influenteaza, cu atat ma deschid, ma indrept spre acel tip de manifestare.
Cuplul fermitatea convingerii si intensitatea emotiei vin si ma sustin in manifestarea terestra.Universul observa ca sunt ferm incredintata si emit emotional intens pe un aspect, si atunci ma va sustine, prezentandu-mi oportunitatile de a manifesta acel aspect.
Cand  informatie, astrologica, mediuminica, sau de oricare alta natura, trezeste in mine o teama, aceasta se datoreaza faptului ca teama acea exista in mine, informatia externa este sprijinul  care nu a facut decat sa o amplifice, sa o aduca in lumina, sa o aduca in campul constient.Ni se ofera niste instrumente de lucru,

3.Puterea acordata timpului.
Nu am destul timp pentru practica spirituala.”
In fiecare zi am la dispozitie o resursa de minim 12 ore.Cum decid sa folosesc aceasta resursa este alegerea mea, a utilizatorului, nu a resursei.
Timpul este o energie fluida, ea poate fi modelata de fermitatea mea de a lucra cu aceasta resursa.Cand afirm nu am timp, puterea de modelare nu o mai am eu asupra timpului, ci timpul asupra mea.

Imi doresc sa aloc mai mult timp practicii spirituale.Ce modalitati, solutii pot gasi aici in planul terestru? Ma deschid spre a modela timpul, imi asum aceasta responsabilitate,sau aleg sa inghet intr-un tipar in care eu nu am nici o putere? Si avantajul este ca incepand sa lucrez cu timpul ca aliat, in loc de inamic, imi asigur ajutorul lui in manifestarea terestra.
Pot sa ma trezesc dimineata cu 10 minute mai devreme decat de obicei? Pot sa petrec ceva mai putin timp intr-o alta activitate zilnica, un film, o discutie, o masa?
De obicei cand spui timp, ai senzatia unei resurse abstracte, imense si tendinta este spre acte/manifestari radicale.O manifestare radicala implica si un consum mare de energie pentru a o sustine.Am aceasta resursa sau nu? Pentruca daca nu o am si ma angajez intr-o manifestare radicala, s-ar putea sa nu o sustin energetic pana la intrarea in manifestare, intervine abandonul si aceasta nu va face decat sa imi intareasca convingerea ca nu am putere asupra timpului.Incepand sa modelez timpul pe intervale mici sau moderate, pot extinde aceasta modelare ulterior, si in general  cand lucrez spre a modela timpul spre indeplinirea unui obiectiv propus,apar oportunitati de timp liber in viata mea care imi permit sa desfasor acel proiect, deoarece convingerea, fermitatea si bucuria reusitei pune in miscare un lant de evenimente conforme cu ceea ce eu am emis.
Intrebarea de baza ramane:”nu am suficient timp, sau nu am o motivatie suficient de puternica pentru a imi permite sa ma dedic acelei practici?”

4.Puterea acordata celor din jur.
“Nu ma dedic unei practici spirituale atat cat mi-as dori pentruca serviciul nu mi-o permite, familia nu mi-o permite, ceva din exteriorul meu nu mi-o permite.”

De nerealizarea dorintei mele, nu sunt cei din jur responsabili, decat daca eu ii fac responsabili.Facand aceste afirmatii puterea de a imi modela viata o cedez altcuiva si este si normal ca acel ceva sau cineva sa utilizeze ceea ce eu i-am daruit.In timp, ceea ce afirm devine realitate(generez o manifestare pe baza convingerii si emotiilor atasate), serviciul va fi din ce in ce mai solicitant, familia sau oricare alta conjunctura externa pe care am facut-o responsabila in locul  meu va fi din ce in ce mai solicitanta.Aceasta se intampla tot ca un ajutor, pentru a ma aduce intr-o situatie in care sa imi reasum responsabilitatea.
Cand recunosc ca nu fac ceva asa cum mi-as dori pentru ca  nu mi-o doresc suficient de intens, sau nu sunt eu suficient de convinsa ca aceasta mi-as dori, sau exista ceva in mine care opune o rezistenta,oricand pot actiona asupra mea.

“In relatia cu persoana X ma simt lipsit de energie, pierd energie, ma vampirizeaza energetic.”
Ce face o persoana este responsabilitatea lui.Ce fac eu in fata unei situatii, este responsabilitatea mea.
Pot sa spun”destul” si sa ma retrag dintr-o conjunctura, pot sa aleg sa raman in ea si sa ma victimizez si imi autocreez pas cu pas starea de a fi victima, pot sa aleg sa imi schimb eu insami convingerea si emotia atasata.
Este mai usor social vorbind sa spui ”destul” si sa te retragi dintr-o interactiune cu un  coleg, amic, ceva mai dificil sa o faci cu un parinte, sot, copil.De obicei lectiile mari de viata, pe care dorim ca Suflet foarte intens sa le parcurgem, ne sunt predate de fiinte care terestru sunt in apropierea noastra o mare perioada de timp.Ii observam zilnic in viata noastra pentru a ne reaminti lectia de parcurs.Daca eu schimb convingerea mea de la a il privi ca pe un vampir, la a il privi ca fiind Sufletul care a ales sa fie alaturi de mine ca eu sa invat ceva in aceasta viata, sa experimentez ceva, daca ii recunosc meritul, darul de a fi in viata mea, energia acea a recunostintei, a iubirii va umple niste goluri.Fiinta acea poate sa imi ceara energie pentruca eu am decis sa nu ii ofer iubirea, recunostinta mea, sa nu ii recunosc rolul in viata mea.De obicei atunci cand este negat sau interpretat distorsionat rolul unei fiinte apropiate, ea va actiona foarte intens spre a ne atrage atentia ca undeva exista ceva in gandirea noastra care nu ne este de ajutor.
Darul unic inconfundabil, al celor din familia noastra, este ca am participat alaturi de ei la cocreerea vietii pe acesta planeta.Parintele este acel suflet si fiinta care a decis sa ma ajute pe mine ca suflet sa vin in aceasta realitate terestra, fara el/ea, nu as fi existat eu cel care sunt acum.Copilul este acel suflet care mi-a dat oportunitatea sa experimentez crearea de data aceasta de catre mine a unei noi vieti pe planeta,sotul/sotia este partenerul meu in acest maret act prin care un suflet a venit pe planeta.Dincolo de aceasta care sint acele daruri proprii membrilor familiei mele?
Daca nu gasesc nimic de apreciat sau nu sunt convinsa de darul oferit de acea persoana, aspectul de rezolvat este la mine si acea persoana sau altele vor actiona  intr-un mod similar pana voi ajunge in acel punct in care mi-am propus ca Suflet.

Cand stiu ca am atins acel punct? Cand o manifestare a fiintei respective  genereaza alta reactie in mine, nu ma mai scoate din starea de echilibru, nu ma arunca intr-o furtuna emotionala.Pe acel aspect am dobandit echilibrul cu ajutorul acelei fiinte.
5.“Traiesc in dualitate si din aceasta cauza viata mea nu este asa cum mi-as dori.”
Dualitatea uneori blamata, uneori temuta, mult discutata dorinta de a iesi din ea.
De ce imi doresc sa o transcend? Este posibil sa ating aceasta stare traind in ea?
Dualitatea este de fapt un camp de experimentare, de invatare, de luarea a deciziilor, de alegere a experientelor,de aplicare a principiului liberului arbitru.
Fiind fluida, avand un potential imens, pot sa o modelez ca fiind inchisoarea mea sau ca fiind locul unde experimentez.Indiferent ce conotatie ii acord, ea se va prezenta conform  asteptarilor mele si imi va darui si situatii conform acelor asteptari.
Ce este unic, inconfundabil pe aceasta planeta?Doarece avem putine informatii constiente din experimentarea proprie a vietilor petrecute pe alte planete, raspunsurile care ne vin la aceasta intrebare,sunt din alt sector energetic decat cel al mentalului terestru, pentruca nu am apelat la ajutorul lui la aflarea raspunsurilor.Este un tip de intrebare care ne deschide spre alte aspecte ale constiintei.
Ce este unic, inconfundabil in viata mea?
Ce invat eu traind in dualitate si ce ii reprosez eu dualitatii?
Ceea ce reprosez dualitatii se regaseste cumva si in viata mea si de fapt imi reprosez mie?

1 comentarii:

Anonim spunea...

Aham, asta-mi place: karma încetează a-și mai face efectele din clipa în care încetezi tu să mai crezi în karmă (aproximativ, Don Miguel Ruiz).

Trimiteți un comentariu